INALIENÁRE, inalienări, s. f. (Jur.) Situația, starea a ceea ce este inalienabil, imposibilitate de alienare. [Pr.: -li-e-] – Din fr. inaliénation.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
INALIENÁRE s.f. (Liv.) Situația a ceea ce nu este înstrăinat, alienat; neînstrăinare. [După fr. inaliénation].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
INALIENÁRE s. f. (jur.) situația, starea a ceea ce este inalienabil. (după fr. inaliénation)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
inalienáre s. f., pl. inalienări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink