Dex inceputul

ÃŽNCEPÚT, începuturi, s. n. 1. Faptul de a (se) începe; începere. 2. Punct de plecare, moment iniÈ›ial; parte care începe sau cu care se începe ceva. ◊ Loc. adv. De la (bun) început = din primele momente, din capul locului. De la (sau pe la, dintru ori întru) început = în (sau din) momentul iniÈ›ial; din capul locului, din prima clipă. 3. (ÃŽnv.) ObârÈ™ie, origine, începătură. – V. începe.

ÃŽNCEPÚT ~uri n. 1) v. A ÃŽNCEPE. 2) Prima realizare într-un domeniu de activitate; debut. A avut un ~ bun. 3) Parte care începe sau cu care începe ceva. ~ul anului. ◊ De la ~ din capul locului; din prima clipă. La ~ a) în stadiul iniÈ›ial; b) mai întâi; în primul rând. 4) înv. Punct de plecare; obârÈ™ie; origine. A marca ~ul scrisului român. /v. a începe

ÎNCEPÚT s. 1. debut, (înv.) primiții (pl.), primordiu, (fig.) start. (A avut un ~ bun.) 2. v. origine. 3. v. cap.

Început ≠ încheiere, sfârșit

începút s. n., pl. începúturi