INCISÍV1, incisivi, s. m. (Și în sintagma dinți incisivi) Fiecare dintre dinții lați, cu rădăcinile neramificate, aflați în planul anterior al arcadelor dentare, sus și jos, și folosiți pentru tăierea alimentelor. – Din fr. incisive.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
INCISÍV2, -Ă, incisivi, -e, adj. Pătrunzător; tăios, mușcător. Stil incisiv. – Din fr. incisif.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
INCISÍV, -Ă adj. Tăios, mușcător. ♦ Dinți incisivi (și s.m.) = cei patru dinți din față care taie alimentele. [Var. inciziv, -ă adj. / < fr. incisif].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
INCISÍV1 s. m. cei patru dinți din față care taie alimentele. (< it. incisive)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
INCISÍV2, -Ă adj. (fig.; despre vorbe, stil) pătrunzător, mușcător, sarcastic. (< fr. incisif)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
INCISÍV adj. v. batjocoritor, epigramatic, sarcastic, satiric.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
incisív adj. m., s. m., pl. incisívi; f. sg. incisívă, pl. incisíve
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
INCISÍV1 ~ă (~i, ~e): Dinți ~i dinții din față (opt la număr) care servesc la mușcarea și mărunțirea alimentelor. /<fr. incisif, lat. incisivus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
INCISÍV2 ~ă (~i, ~e) (despre vorbe, stil) Care conține aluzii răutăcioase; mușcător; pișcător; usturător; înțepător. /<fr. incisif, lat. incisivus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink