Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
INCIZÁ, incizez, vb. I. Tranz. A face o incizie; a ornamenta cu ajutorul inciziilor. – Din fr. inciser.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
INCIZÁ vb. I. tr. (Franțuzism) A face o incizie, a tăia. [< fr. inciser].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
INCIZÁ vb. tr. a face o incizie, a tăia. (< fr. inciser)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
INCIZÁ vb. a cresta.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
incizá vb., ind. prez. 1 sg. incizéz, 3 sg. și pl. incizeáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
A INCIZÁ ~éz tranz. 1) (țesuturi organice) A tăia cu un instrument chirurgical. 2) (obiecte din lut, din piatră etc.) A scrijeli făcând anumite ornamente. /<fr. inciser
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
INCÍZĂ s.f. 1. (Gram.) Propoziție incidentă. 2. (Arte) Motive ornamentale obținute prin zgârierea în adâncime a materialului. [< fr. incise, cf. lat. incisus – tăiat].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
INCÍZĂ s. f. 1. propoziție incidentă. 2. (arte) motive ornamentale obținute prin zgârierea în adâncime a materialului. 3. (muz.) subdiviziune a unei teme ritmico-melodice care poate constitui elementul de bază pentru o dezvoltare ulterioară. (< fr. incise)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
incíză s. f., g.-d. art. incízei; pl. incíze
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink