INCOHERÉNT, -Ă adj. v. incoerent.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
INCOHERÉNT, -Ă adj. v. incoerent.
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
INCOERÉNT, -Ă, incoerenți, -te, adj. (Despre oameni) Lipsit de logică în gândire, în manifestări; (despre manifestările oamenilor) lipsit de logică. [Pr.: -co-e-. Var.: incoherént, -ă adj.] – Din fr. incohérent.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
INCOERÉNT ~tă (~ți, ~te) Care nu este coerent; lipsit de consecvență, de legătură logică; necoerent; neînchegat. [Sil. -co-e-] /<fr. incohérent
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
INCOERÉNT, -Ă adj. Lipsit de legătură logică (în gândire, în acțiune); fără șir. [Pron. -co-e-, var. incoherent, -ă adj. / cf. fr. incohérent].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
INCOERÉNT adj. v. ilogic.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Incoerent ≠ coerent
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
incoerént adj. m. coerent
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink