INCOMPETÉNȚĂ, incompetențe, s. f. Lipsă de competență. [Var.: incompetínță s. f.] – Din fr. incompétence.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
INCOMPETÉNȚĂ f. Stare de incompetent; lipsă de cunoștințe sau de practică într-un anumit domeniu; ignoranță; neștiință. [G.-D. incompetenței] /<fr. incompétence
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
INCOMPETÉNȚĂ s.f. Lipsă de competență. ♦ (Jur.) Lipsa puterii legale de a îndeplini o anumită atribuție. [Var. incompetință s.f. / cf. fr. incompétence, it. incompetenza].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
INCOMPETÉNȚĂ s. f. lipsă de competență. (< fr. incompétence)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
INCOMPETÉNȚĂ s. v. incapacitate.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Incompetență ≠ competență
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
incompeténță s. f. competență
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink