Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: inculpa (verb tranzitiv) , inculpare (substantiv feminin)   
INCULPÁRE s. f. Acțiunea de a inculpa și rezultatul ei; acuzare, învinuire. – V. inculpa.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
INCULPÁRE s.f. Acțiunea de a inculpa și rezultatul ei; învinuire. [< inculpa].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
INCULPÁRE s. v. acuzație.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Inculpare ≠ dezvinovățire
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
inculpáre s. f., g.-d. art. inculpării
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
INCULPÁ, incúlp, vb. I. Tranz. A învinui, a acuza pe cineva (în fața unei instanțe judecătorești). – Din fr. inculper, lat. inculpare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A INCULPÁ incúlp tranz. (persoane) A declara ca fiind culpabil; a acuza; a învinui. /<fr. inculper, lat. inculpare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
INCULPÁ vb. I. tr. A învinui, a acuza. [P.i. incúlp. / < fr. inculper].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
INCULPÁ vb. tr. (jur.) a învinovăți, a învinui, a acuza. (< fr. inculper, lat. inculpare)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
INCULPÁ vb. v. acuza.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
A inculpa ≠ a justifica, a dezvinovăți
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
inculpá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. incúlpă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)