INDECÉNT, -Ă, indecenți, -te, adj. Care calcă sau contrazice legile decenței; lipsit de pudoare; necuviincios, nerușinat, impudic, licențios. – Din fr. indécent, lat. indecens, -ntis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
INDECÉNT, -Ă adj. Lipsit de decență; necuviincios, nerușinat. [Cf. fr. indécent, it. indecente, lat. indecens].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
INDECÉNT, -Ă adj. lipsit de decență; necuviincios, nerușinat, impudic. (< fr. indécent, lat. indecens)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ÍNDECÉNT adj. v. obscen.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Indecent ≠ cuviincios, decent, politicos
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
indecént adj. m., pl. indecénți f. sg. indecéntă, pl. indecénte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
INDECÉNT ~tă (~ți, ~te) Care nu este decent; lipsit de decență; impudic; nerușinat. /<fr. indécent
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink