INDIGÉN, -Ă, indigeni, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care este originară dintr-o anumită țară, născută într-o anumită țară, de baștină; băștinaș, autohton, pământean. 2. Adj. (Despre animale, plante, mărfuri etc.) Care crește sau se produce în propria țară. – Din fr. indigène, lat. indigenus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
INDIGÉN, -Ă adj. (adesea s.) Băștinaș, pământean, autohton. ♦ (Despre animale, plante, mărfuri etc.) Din propria țară. [< fr. indigène, cf. lat. indigenus].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
INDIGÉN, -Ă I. adj., s. m. f. autohton, aborigen. II. adj. (despre animale, plante, mărfuri etc.) din propria țară. (< fr. indigène, lat. indigenus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
INDIGÉN adj., s. v. băștinaș.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Indigen ≠ străin
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
indigén adj. m., s. m., pl. indigéni; f. sg. indigénă, pl. indigéne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
INDIGÉN1 ~ă (~i, ~e) 1) Care face parte din populația originară a unei țări sau a unei regiuni; băștinaș; autohton; aborigen. Populație ~ă. 2) (despre animale, plante, mărfuri etc.) Care crește sau se produce în propria țară. /<fr. indigene, lat. indigenus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
INDIGÉN2 ~i m. Persoană care face parte din populația originară a unei țări sau a unei regiuni; aborigen; băștinaș. /<fr. indigene, lat. indigenus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink