INDISCUTÁBIL, -Ă, indiscutabili, -e, adj. (Adesea adverbial) Care nu poate stârni obiecții; incontestabil, neîndoielnic, evident, sigur. – Din fr. indiscutable.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
INDISCUTÁBIL, -Ă adj. (adesea adv.) Sigur, incontestabil, de nediscutat. [< fr. indiscutable].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
INDISCUTÁBIL, -Ă adj. (și adv.) sigur, incontestabil. (< fr. indiscutable)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
INDISCUTÁBIL adj., adv. 1. adj. v. categoric. 2. adj. v. clar. 3. adj. v. efectiv. 4. adj. categoric, evident, flagrant, izbitor, vădit, apodictic, (fig.) strigător. (Un adevăr ~.) 5. adv. v. desigur. 6. adv. v. sigur.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Indiscutabil ≠ discutabil
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
indiscutábil adj. m. discutabil
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
INDISCUTÁBIL ~ă (~i, ~e) și adverbial Care nu poate fi pus în discuție; de nediscutat; evident. /<fr. indiscutable
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink