INDISOLÚBIL, -Ă, indisolubili, -e, adj. (Adesea adverbial) Care nu poate fi desfăcut, rupt, destrămat, care este de nezdruncinat. – Din fr. indissoluble, lat. indissolubilis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
INDISOLÚBIL, -Ă adj. 1. Care nu poate fi desfăcut, rupt, destrămat; de nezdruncinat. 2. (Fig.) Care nu se poate dizolva. [Cf. fr. indissoluble].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
INDISOLÚBIL, -Ă adj. (și adv.) care nu poate fi desfăcut, rupt, destrămat; de nezdruncinat. (< fr. indissoluble, lat. indissolubilis)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
INDISOLÚBIL adj. 1. v. indestructibil. 2. v. inseparabil.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Indisolubil ≠ separabil
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
indisolúbil adj. m. solubil
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
INDISOLÚBIL ~ă (~i, ~e) Care nu poate fi distrus, destrămat; de nezdruncinat. Legătură ~ă. /<fr. indissoluble, lat. indissolubilis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink