Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
INDISPÚS, -Ă, indispuși, -se, adj. Care nu este bine dispus, care este supărat, mâhnit. ♦ Care nu se simte bine, care este ușor bolnav. ♦ (Fam.; despre femei) Care este în perioada de m*********e. – V. indispune. Cf. fr. indisposé.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
INDISPÚS, -Ă adj. Prost dispus. ♦ Ușor bolnav. [< indispune, cf. fr. indisposé].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
INDISPÚS, -Ă adj. prost dispus, supărat. ◊ ușor bolnav. ◊ (despre femei) care este în perioada de m*********e. (< indispune)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
INDISPÚS adj. 1. v. supărat. 2. v. mahmur. 3. (MED.) (înv.) zaif. (E ușor ~ de la o gripă.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Indispus ≠ bucuros, vesel, voios
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
indispús adj. m., pl. indispúși; f. sg. indispúsă, pl. indispúse
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
INDISPÚNE, indispún, vb. III. Tranz. și refl. A(-și) strica buna dispoziție; a (se) supăra, a (se) mâhni (în mod trecător), a (se) întrista. [Perf. s. indispusei, part. indispus] – Din fr. indisposer (după pune).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A INDISPÚNE indispún tranz. A face să se indispună. /<fr. indisposer
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE INDISPÚNE mă indispún intranz. A ajunge într-o stare de indispoziție; a pierde buna dispoziție. /<fr. indisposer
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
INDISPÚS ~să (~și, ~se) 1) Care este prost dispus; fără dispoziție. 2) Care este afectat de o indispoziție; ușor bolnav. /v. a (se) indispune
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
INDISPÚNE vb. III. tr., refl. A(-și) strica voia bună; a (se) supăra. [P.i. indispún, perf.s. -pusei, conj. 3 -pună, part. -pus. / cf. fr. indisposer, după pune].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
INDISPÚNE vb. tr., refl. a(-și) strica voia bună; a (se) supăra. (după fr. indisposer)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
INDISPÚNE vb. 1. v. mâhni. 2. v. enerva.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
A (se) indispune ≠ a (se) învoioșa
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
A indispune ≠ a bucura
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
A se indispune ≠ a se amuza, a se dispune, a se înveseli
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
indispúne vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. indispún; conj. prez. 3 sg. și pl. indispúnă; ger. indispunând
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink