Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
INDIVIDUALIZÁ, individualizez, vb. I. Tranz. A scoate în evidență trăsăturile specifice ale unei persoane, ale unui fapt, ale unei situații etc. ♦ A considera pe cineva sau ceva în mod individual, a-i da un caracter propriu, făcându-l să se deosebească de ceilalți. ♦ A determina un lucru prin caracterele sale individuale. [Pr.: -du-a-] – Din fr. individualiser.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
INDIVIDUALIZÁ vb. I. tr. A scoate în evidență un individ, un fapt etc., punând în lumină particularitățile lui specifice. [Pron. -du-a-. / < fr. individualiser].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
INDIVIDUALIZÁ vb. tr. a scoate în evidență un individ, un fapt, punând în lumină particularitățile lui specifice. (< fr. individualiser)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
INDIVIDUALIZÁ vb. 1. v. caracteriza. 2. a tipiza. (A ~ un personaj literar.) 3. a (se) particulariza, (rar) a (se) personaliza. (Se ~ dintre alte elemente,) 4. a (se) izola, a (se) singulariza. (A ~ însușirile unui fenomen.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
individualizá vb. (sil. -du-a-), ind. prez. 1 sg. individualizéz, 3 sg. și pl. individualizeáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
A INDIVIDUALIZÁ ~éz tranz. 1) A determina prin caracterele sale individuale; a particulariza; a singulariza. 2) A prezenta prin ceea ce este individual, personal; a personaliza. /<fr. individualiser
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink