INDIVÍZ, -Ă, indivizi, -e, adj. (Jur.; despre bunuri) Care se găsește în stare de indiviziune. ♦ (Despre oameni) Care posedă o proprietate în indiviziune. – Din fr. indivis, lat. indivisus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
INDIVÍZ, -Ă adj. (Jur.; despre bunuri) Care este în indiviziune. ♦ (Despre persoane) Care posedă o proprietate în indiviziune. [Cf. fr. indivis, lat. indivisus].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
INDIVÍZ, -Ă adj. (jur.; despre bunuri) care este în indiviziune; nedivizat, întreg. ◊ (despre persoane) care posedă o proprietate în indiviziune. (< fr. indivis, lat. indivisus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
indivíz adj. m., pl. indivízi; f. sg. indivíză, pl. indivíze
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
INDIVÍZ ~ă (~i, ~e) 1) (despre bunuri) Care nu se poate împărți. 2) (despre persoane) Care posedă o proprietate în indiviziune. /<lat. indivisus, fr. indivis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink