Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: îndobitoci (verb tranzitiv) , îndobitocit (adjectiv)   
ÎNDOBITOCÍ, îndobitocesc, vb. IV. Refl. și tranz. A-și pierde sau a face pe cineva să-și piardă facultățile intelectuale și morale; a (se) prosti2, a (se) tâmpi, a (se) abrutiza. – În + dobitoc.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ÎNDOBITOCÍT, -Ă, îndobitociți, -te, adj. Care și-a pierdut facultățile intelectuale și morale; p*****t. – V. îndobitoci.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A ÎNDOBITOCÍ ~ésc tranz. A face să se îndobitocească; a imbeciliza; a c*******a; a idiotiza. /în + dobitoc
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE ÎNDOBITOCÍ mă ~ésc intranz. (despre persoane) A deveni ca un dobitoc; a pierde însușirile intelectuale și morale; a se imbeciliza; a se c*******a; a se idiotiza. /în + dobitoc
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ÎNDOBITOCÍ vb. 1. v. idiotiza. 2. v. abrutiza.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ÎNDOBITOCÍT adj. 1. p*****t, tâmpit. (Om ~.) 2. v. abrutizat.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
îndobitocí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îndobitocésc, imperf. 3 sg. îndobitoceá; conj. prez. 3 sg. și pl. îndobitoceáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX.RO
Sursa: www.dexonline.ro - Informații despre licență - Dex Online - Dicționar explicativ al limbii române