INDUCTÍV, -Ă, inductivi, -e, adj. Care procedează prin inducție (1), care se bazează pe inducție. ◊ Metodă inductivă = metodă de cercetare care procedează prin ridicarea de la particular la general, prin urmărirea trecerii de la efect la cauză. – Din fr. inductif.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
INDUCTÍV, -Ă adj. Făcut prin inducție (1), bazat pe inducție. [< fr. inductif, cf. lat. inductivus].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
INDUCTÍV, -Ă adj. care procedează prin inducție (1), bazat pe inducție. (< fr. inductif, lat. inductivus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
inductív adj. m., pl. inductívi; f. sg. inductívă, pl. inductíve
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
INDUCTÍV ~ă (~i, ~e) Care este bazat pe inducție; format prin inducție. /<lat. inductivus, fr. inductif
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink