INDURÁȚIE, indurații, s. f. (Med.) Proces patologic caracterizat prin creșterea consistenței unui țesut sau a unui organ. ♦ Bătătură. – Din fr. induration.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
INDURÁȚIE s.f. Întărire anormală a unui țesut sau organ. ♦ Bătătură. [Gen. -iei. / cf. fr. induration, lat. induratio].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
INDURÁȚIE s. f. 1. stare de întărire anormală a unui țesut sau organ. 2. parte indurată; bătătură. (< fr. induration, lat. induratio)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
induráție s. f. (sil. -ți-e), art. induráția (sil. -ți-a), g.-d. art. induráției, pl. induráții, art. induráțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
INDURÁȚIE ~i f. Stare patologică constând în întărirea anormală a unui țesut organic. [G.-D. indurației] /<fr. induration
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink