INELEGÁNT, -Ă, ineleganți, -te, adj. (Rar) Care nu este elegant în vorbire, în purtare etc.; neelegant. – Din fr. inélégant.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
INELEGÁNT, -Ă adj. Lipsit de eleganță în vorbire, în purtare etc. [Cf. fr. inélégant].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
INELEGÁNT, -Ă adj. neelegant. (< fr. inélégant)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
inelegánt (i-ne- / in-e-) adj. m., pl. inelegánți; f. inelegántă, pl. inelegánte
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
inelegánt adj. m. (sil. mf. in-) elegant
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
INELEGÁNT ~tă (~ți, ~te) Care este lipsit de eleganță în vorbire și în purtare. /<fr. inélégant
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink