INERVÁȚIE, inervații, s. f. 1. Ansamblul formațiilor nervoase periferice, care constituie aparatul nervos al unui țesut sau al unui organ; inervare. 2. Activitate fiziologică caracteristică nervilor. – Din fr. innervation.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
INERVÁȚIE s.f. 1. Distribuție a nervilor într-un organ sau țesut; inervare. ♦ Rețeaua de nervi dintr-un țesut sau organ. 2. Activitate fiziologică caracteristică nervilor. [Gen. -iei, var. inervațiune s.f. / cf. fr. innervation].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
INERVÁȚIE s. f. 1. distribuție a nervilor într-un organ sau țesut; rețeaua acestor nervi. 2. activitate fiziologică caracteristică nervilor. (< fr. innervation)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
INERVÁȚIE s. (FIZIOL.) inervare. (~ pielii.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
inerváție s. f. (sil. -ți-e), art. inerváția (sil. -ți-a), g.-d. art. inerváției; pl. inerváții, art. inerváțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
INERVÁȚIE ~i f. Distribuție a nervilor într-un organ sau țesut. [G.-D. inervației] /<fr. innervation
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink