INEXISTÉNT, -Ă, inexistenți, -te, adj. Care nu există; neexistent, nul (1). ♦ Fig. (Despre oameni) Care nu se face remarcat, lipsit de importanță, de valoare; șters, neglijabil. – Din fr. inexistant.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
INEXISTÉNT, -Ă adj. Care nu există. ♦ (Fig.) Neimportant, neglijabil; șters. [Pron. in-eg-zis-. / cf. fr. inexistant].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
INEXISTÉNT, -Ă adj. care nu există. ◊ (fig.) neimportant, neglijabil. (< fr. inexistant)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
Inexistent ≠ existent
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
inexistént adj. m. (sil. mf. in-) existent
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
INEXISTÉNT ~tă (~ți, ~te) 1) Care nu există; ireal; nereal. 2) Care nu are valoare; fără eficacitate; nul; neeficient. /<fr. inexistant
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink