INEXPUGNÁBIL, -Ă, inexpugnabili, -e, adj. (Despre locuri fortificate) Care nu poate fi cucerit; de neînvins. – Din fr. inexpugnable, lat. inexpugnabilis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
INEXPUGNÁBIL, -Ă adj. Care nu se poate cuceri; de neînvins. [Cf. fr. inexpugnable, lat. inexpugnabilis].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
INEXPUGNÁBIL, -Ă adj. care nu poate fi cucerit; de neînvins; (fig.) care rezistă la toate atacurile. (< fr. inexpugnable, lat. inexpugnabilis)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
Inexpugnabil ≠ expugnabil
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
inexpugnábil adj. m. (sil. mf. in-), pl. inexpugnábili; f. sg. inexpugnábilă, pl. inexpugnábile
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
INEXPUGNÁBIL ~ă (~i, ~e) Care nu poate fi luat cu asalt; de necucerit; de neînvins. O cetate ~ă. [Sil. in-ex-pug-] /<fr. inexpugnable, lat. inexpugnabilis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink