INFAMÁNT, -Ă, infamanți, -te, adj. Care atrage înfierarea publică, care aruncă asupra cuiva dezonoarea, dezaprobarea, oprobriul; rușinos, degradant, dezonorant, infamator. – Din fr. infamant, it. infamante.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
INFAMÁNT, -Ă adj. Care atrage oprobriul, dezaprobarea, dezonorarea; degradant, dezonorant; infamator. [Cf. fr. infamant, it. infamante].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
INFAMÁNT, -Ă adj. care atrage oprobriul, dezaprobarea, dezonoarea; degradant, dezonorant. (< fr. infamant, it. infamante)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
INFAMÁNT adj. v. compromițător.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Infamant ≠ onorat
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
infamánt adj. m., pl. infamánți; f. sg. infamántă, pl. infamánte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
INFAMÁNT ~tă (~ți, ~te) Care dezonorează; care atrage dezonoarea publică; dezonorant. /<fr. infamant
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink