INFÁRCT, infarcte, s. n. Boală care constă în distrugerea unui organ sau a unei părți dintr-un organ ca urmare a astupării unei artere sau a unei vene terminale. ◊ Infarct miocardic = boală datorată producerii infarctului în miocard, în urma obstruării unei ramuri a arterei coronare. – Din fr. infarctus, germ. Infarkt.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
INFÁRCT s.n. (Med.) Astupare a unui vas de sânge care are ca urmare distrugerea țesutului pe care acesta îl hrănește. [< fr. infarctus, cf. lat. infarcire – a umple].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
INFÁRCT s. n. boală constând în astuparea unui vas de sânge, care are ca urmare necrozarea țesutului pe care acesta îl hrănește. ♦ ~ miocardic = boală a miocardului datorată obstruării unei ramuri a arterei coronare. (< fr. infarctus, germ. Infarckt)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
infárct s. n., pl. infárcte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
INFÁRCT ~e n. Boală cauzată de necrozarea unui organ sau a unei părți a lui ca urmare a astupării unei artere sau vene. /<fr. infarctus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink