Dex infectare

INFECTÁRE, infectări, s. f. Acțiunea de a (se) infecta și rezultatul ei. – V. infecta.

INFECTÁRE s.f. Acțiunea, faptul de a (se) infecta. [< infecta].

INFECTÁRE s. v. molipsire.

Infectare ≠ dezinfectare

infectáre s. f., g.-d. art. infectării; pl. infectări

INFECTÁ, infectez, vb. I. 1. Refl. A contracta o infecție (1), a face o infecție, a se umple cu substanțe sau germeni vătămători. 2. Tranz. A transmite microbi, a răspândi substanțe vătămătoare etc.; a contamina. ♦ Fig. A corupe, a strica moralicește. – Din fr. infecter.

A INFECTÁ ~éz tranz. 1) A face să se infecteze; a molipsi; a contagia; a umple; a contamina. 2) fig. ( limba, vorbirea, obiceiurile etc.) A invada cu elemente străine sau incorecte. /<fr. infecter

A SE INFECTÁ mă ~éz intranz. 1) A se îmbolnăvi venind în contact cu o sursă de infecție; a contracta o infecție; a se molipsi; a se contagia; a se contamina. 2) fig. A decădea din punct de vedere moral; a duce o viață de plăceri ușoare; a trăi în desfrâu; a se destrăbăla; a se d******a; a se deprava; a se strica. /<fr. infecter

INFECTÁ vb. I. 1. refl. A face o infecție. 2. tr. A contamina, a umple (o regiune, aerul etc.) cu substanțe sau cu germeni vătămători. [< fr. infecter].

INFECTÁ vb. I. refl. a face o infecție. II. tr. a contamina (o regiune, aerul etc.) cu substanțe toxice, radioactive ori cu microbi patogeni. ◊ (fig.) a corupe, a strica din punct de vedere moral. (< fr. infecter)

INFECTÁ vb. v. molipsi.

A infecta ≠ a dezinfecta

A se infecta ≠ a se dezinfecta

infectá vb., ind. prez. 1 sg. infectéz, 3 sg. și pl. infecteáză