INFÍX, infixe, s. n. Element fonetic (de obicei consoană) care se inserează în rădăcina unui cuvânt și are o valoare morfologică. – Din fr. infixe.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
INFÍX s.n. Consoană inserată în interiorul rădăcinii unui cuvânt și care are valoare morfologică. [< fr. infixe, cf. lat. infixus – inserat].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
INFÍX s. n. consoană cu valoare morfologică inserată în rădăcina unui cuvânt. (< fr. infixe)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
infíx s. n., pl. infíxe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
INFÍX ~e n. Element morfologic (constând, de obicei, dintr-o consoană) care se introduce în rădăcina unui cuvânt. /<fr. infixe
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink