INFLÁȚIE, inflații, s. f. Fenomen specific perioadelor de criză economică, constând în deprecierea banilor de hârtie aflați în circulație ca urmare fie a emiterii unei mase bănești peste nevoile reale ale circulației, fie a reducerii volumului producției și circulației mărfurilor, fapt care duce la scăderea puterii de cumpărare a banilor. [Var.: inflațiúne s. f.] – Din fr. inflation.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
INFLÁȚIE s.f. Fenomen constând în creșterea cantității de hârtie-monedă mult peste necesitățile reale ale circulației mărfurilor, creștere care nu are suficientă acoperire în aur și mărfuri, ducând astfel la scăderea puterii de cumpărare a banilor. [Gen. -iei, var. inflațiune s.f. / cf. fr. inflation < lat. inflatio].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
INFLÁȚIE s. f. fenomen caracteristic economiei de piață, prin creșterea cantității de hârtie-monedă peste nevoile reale ale producției și circulației mărfurilor, ceea ce determină deprecierea puterii de cumpărare a banilor. (< fr. inflation)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
infláție s. f. (sil. -ți-e), art. infláția (sil. -ți-a), g.-d. art. infláției; pl. infláții, art. infláțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
INFLÁȚIE ~i f. Devalorizare și scădere a puterii de cumpărare a banilor dintr-o țară, datorită existenței lor excedentare în circulație. [G.-D. inflației; Sil. in-fla-ți-e] /<fr. inflation
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink