Dex influența

INFLUENȚÁ, influențez, vb. I. Tranz. și intranz. A exercita o influență asupra unei ființe sau a unui lucru; a înrâuri. ◊ Refl. recipr. Două forțe care se influențează reciproc. – Din fr. influencer.

INFLUENȚÁ vb. I. tr., intr. A exercita o influență (asupra cuiva sau a ceva); a înrâuri. [< fr. influencer, it. influenzare].

INFLUENȚÁ vb. tr., intr. a exercita o influență; a înrâuri. (< fr. influencer)

INFLUENȚÁ vb. a înrâuri. (A ~ mișcarea simbolistă.)

influențá vb., ind. prez. 1 sg. influențéz, 3 sg. și pl. influențeáză

INFLUÉNȚĂ¹, influențe, s. f. 1. Acțiune exercitată asupra unui lucru sau asupra unei ființe, putând duce la schimbarea lor; înrâurire. ♦ Spec. Acțiune pe care o persoană o exercită asupra alteia (deliberat, pentru a-i schimba caracterul, evoluția, sau involuntar, prin prestigiul, autoritatea, puterea de care se bucură). 2. (Fiz.; în sintagma) Electrizare prin influență = separare a sarcinilor electrice și redistribuirea lor pe suprafața unui conductor, datorită acțiunii unui câmp electric; inducție electrostatică. [Var.: influénție, influínță s. f.] – Din fr. influence.

INFLUÉNȚĂ², influențe, s. f. (înv.) Nume dat unei boli epidemice asemănătoare cu gripa; p. gener. gripă. – Din fr., it. influenza, germ. Influenza.

A INFLUENȚÁ ~éz 1. tranz. (ființe, lucruri) A supune unei influențe; a modifica printr-o influență; a înrâuri. 2. intranz. A avea influență. [Sil. in-flu-en-] /<fr. influencer

A SE INFLUENȚÁ pers. 3 se ~eáză intranz. A fi în influență (unul cu altul). /<fr. influencer

INFLUÉNȚĂ ~e f. 1) Acțiune pe care o exercită cineva sau ceva asupra unui lucru sau a unei ființe, modificându-i trăsăturile (de formă, de conținut, de caracter etc.). 2) Considerație de care se bucură cineva; trecere. /<fr. influence, lat. influentia

INFLUÉNȚĂ s.f. 1. Acțiune exercitată asupra unei ființe sau asupra unui lucru, putând să-i modifice conținutul, caracterul, forma etc. 2. Putere, trecere, precădere. 3. (Med.) Răceală, gripă. [Cf. fr. influence, it. influenza].

INFLUÉNȚĂ¹ s. f. 1. acțiune exercitată asupra unei ființe sau a unui lucru, putând să-i modifice conținutul, caracterul, forma etc. 2. putere, trecere, precădere. (< fr. influence)

INFLUÉNȚĂ² s. f. gripă. (< it. influenza)

ELECTRIZARE PRIN INFLUÉNȚĂ s. (FIZ.) inducție electrostatică.

INFLUÉNȚĂ s. 1. înrâurire, putere, (rar) stăpânire, (înv.) înrâurită. (Nu are nici o ~ asupra lui.) 2. v. autoritate. 3. înrâurire, putere, trecere, (fig.) greutate. (Om cu ~.) 4. v. efect.

INFLUÉNȚĂ s. v. gripă.

influénță (acțiune, gripă) s. f., g.-d. art. influénței; pl. influénțe