INGRÁT, -Ă, ingrați, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care nu-și manifestă recunoștința pentru serviciile și avantajele primite, (om) nerecunoscător. 2. Adj. Fig. Care nu răsplătește, nu satisface, nu corespunde eforturilor făcute; care produce mai puțin decât trebuie; dezavantajos; p. ext. anevoios, greu. – Din fr. ingrat, lat. ingratus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
INGRÁT, -Ă adj. 1. Nerecunoscător. 2. (Fig.) Care nu răsplătește, nu satisface, nu corespunde eforturilor muncii depuse. [< fr. ingrat, it. ingrato, lat. ingratus].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
INGRÁT, -Ă I. adj., s. m. f. (om) nerecunoscător. II. adj. (fig.) care nu satisface, nu corespunde eforturilor depuse. ◊ greu, dificil. (< fr. ingrat, lat. ingratus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
INGRÁT adj. v. anevoios, delicat, dezagreabil, dificil, gingaș, greu, neplăcut.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
INGRÁT adj., s. nerecunoscător, (înv.) nedulce, nemulțumitor. (Om ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ingrát adj. m., s. m., pl. ingráți; f. sg. ingrátă, pl. ingráte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
INGRÁT ~tă (~ți, ~te) 1) Care nu manifestă recunoștință; nerecunoscător. 2) fig. Care nu corespunde eforturilor făcute; care nu satisface; dezavantajos. [Sil. in-grat] /<fr. ingrat, lat. ingratus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink