Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
INHIBÁT, -Ă, inhibați, -te, adj. 1. (Despre acțiuni, procese fiziologice, reacții chimice etc.) Care este frânat, împiedicat, încetinit în desfășurare. 2. (Despre oameni) Care nu se manifestă spontan, care se abține; reținut. – V. inhiba.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
INHIBÁ, inhíb, vb. I. 1. Tranz. A frâna, a împiedica, a încetini un proces fiziologic, o reacție chimică etc. 2. Refl. A se abține, a se reține, a se stăpâni. – Din fr. inhiber, lat. inhibere.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A INHIBÁ pers. 3 inhíbă tranz. (procese fiziologice, reacții chimice) A împiedica să se manifeste; a frâna. /<fr. inhiber, lat. inhibere
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE INHIBÁ mă inhíb intranz. A-și înfrâna pornirile; a se stăpâni; a se reține; a se controla. /<fr. inhiber, lat. inhibere
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
INHIBÁ vb. I. 1. tr. A împiedica, a interzice, a încetini un proces fiziologic, o reacție chimică etc. 2. refl. A se abține, a se reține. [< fr. inhiber, lat. inhibere].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
INHIBÁ vb. tr. I. a împiedica, a interzice, a încetini un proces fiziologic, o reacție chimică. II. refl. a se abține, a se reține. (< fr. inhiber, lat. inhibere)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
inhibá vb., ind. prez. 1 sg. inhíb, 3 sg. și pl. inhíbă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
inhibá vb., ind. prez. pers. 1 inhibez
Sursa: Dictionnaire morphologique de la langue roumaine | Permalink