INJONCȚIÚNE, injoncțiuni, s. f. (Rar). Presiune, intervenție puternică făcută asupra cuiva; ordin precis, formal. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. injonction.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
INJONCȚIÚNE s.f. (Rar) Presiune, intervenție puternică făcută asupra cuiva; ordin precis, formal. [Pron. -ți-u-. / cf. fr. injonction].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
INJONCȚIÚNE s. f. presiune, intervenție puternică asupra cuiva; ordin precis. (< fr. injonction)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
INJONCȚIÚNE s. (fig.) presiune. (~ făcută asupra cuiva.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
injoncțiúne s. f. (sil. -jonc-ți-u-), g.-d. art. injoncțiúnii; pl. injoncțiúni
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
INJONCȚIÚNE ~i f. Presiune puternică făcută asupra cuiva. /<fr. injonction
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink