Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
INOCULÁRE, inoculări, s. f. Acțiunea de a inocula și rezultatul ei; inoculație. – V. inocula.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
INOCULÁRE s.f. Acțiunea de a inocula și rezultatul ei; inoculație. [< inocula].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
INOCULÁRE s. v. vaccinare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
inoculáre s. f. (sil. mf. in-), g.-d. art. inoculării; pl. inoculări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
INOCULÁ, inoculez, vb. I. Tranz. 1. A introduce în organism o substanță, un ser, un vaccin pentru precizarea diagnosticului unei boli, experiențe, imunizare etc. 2. Fig. A băga în mintea cuiva anumite concepții, idei etc. [Var.: înoculá, vb. I] – Din fr. inoculer.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ÎNOCULÁ vb. I. v. inocula.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A INOCULÁ ~éz tranz. 1) (medicamente, preparate, fluide) A introduce (cu seringa) în organism; a injecta. 2) fig. (pasiuni, idei, concepții) A băga în cap; a sădi în minte. [Sil. in-o-] /<fr. inoculer, lat. inoculare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
INOCULÁ vb. I. tr. 1. A introduce într-un organism sănătos un ser, un vaccin pentru a-l imuniza. 2. (Fig.) A sădi în mintea cuiva anumite idei, concepții etc. [< fr. inoculer, cf. lat. inoculare].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
INOCULÁ vb. tr. 1. a introduce într-un organism sănătos un ser, un vaccin, pentru a-l imuniza. 2. (fig.) a transmite, a sădi în mintea cuiva anumite idei etc. (< fr. inoculer, lat. inoculare)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
INOCULÁ vb. v. vaccina.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
inoculá vb. (sil. mf. in-), ind. prez. 1 sg. inoculéz, 3 sg. și pl. inoculeáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink