INSECTIVÓR, -Ă, insectivori, -e, adj., s. n. 1. Adj., s. n. (Animal) care se hrănește cu insecte. 2. S. n. (La pl.) Ordin de mamifere, de talie în general mică, cu dinți ascuțiți, a căror hrană principală o constituie insectele; (și la sg.) animal care face parte din acest ordin. – Din fr. insectivore.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
INSECTIVÓR, -Ă adj. Care se hrănește cu insecte. // s.n.pl. Ordin de mamifere care se hrănesc cu insecte; (la sg.) animal din acest ordin. [< fr. insectivore, cf. lat. insectum – insectă, vorare – a devora].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
INSECTIVÓR, -Ă I. adj., s. n. (animal) care se hrănește cu insecte. II. s. n. pl. ordin de mamifere inferioare cu dentiție slab dezvoltată, plantigrade, care se hrănesc cu insecte. (< fr. insectivore/s/)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
insectivór adj. m., pl. insectivóri; f. sg. insectivóră, pl. insectivóre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
insectivór s. n., pl. insectivóre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
INSECTIVÓR1 ~ă (~i, ~e) Care se hrănește cu insecte. /<fr. insectivore
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
INSECTIVÓR2 ~e n. 1) la pl. Ordin de mamifere inferioare care se hrănesc, în special, cu insecte (reprezentanți: ariciul, cârtița). 2) Mamifer din acest ordin. /<fr. insectivore
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink