INSÍGNĂ, insigne, s. f. Mic obiect, de diverse forme, purtat pe piept sau la șapcă, la bască etc. și care indică, prin imagini simbolice sau indicații grafice, apartenența cuiva la o organizație, la un club etc. – Din fr. insigne, lat. insigne.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
INSÍGNĂ s.f. Obiect mic, cu o imagine-simbol imprimată sau gravată pe el, care arată că cel care îl poartă este membrul unei asociații, al unei organizații etc. [< fr. insigne].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
INSÍGNĂ s. f. obiect mic, cu o imagine-simbol imprimată sau gravată pe el, care arată apartenența la o asociație, organizație. (< fr., lat. insigne)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
INSÍGNĂ s. însemn, (înv.) marcă, semn.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
insígnă s. f., g.-d. art. insígnei; pl. insígne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
INSÍGNĂ ~e f. Obiect mic, de diferite forme, cu indicații grafice sau cu imagini simbolice, purtat ca marcă a unei distincții sau ca semn distinctiv de membrii unui grup, unei grupări sau organizații. /<fr. insigne
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink