Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: insinua (verb tranzitiv) , insinuare (substantiv feminin)   
INSINUÁRE, insinuări, s. f. Acțiunea de a (se) insinua și rezultatul ei; aluzie calomnioasă, răutăcioasă; strecurare, pătrundere, infiltrare, insinuație. [Pr.: -nu-a-] – V. insinua.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
INSINUÁRE s.f. Acțiunea de a (se) insinua și rezultatul ei. ♦ Vorbă, aluzie prin care se lasă să se înțeleagă un anumit lucru. ♦ Strecurare, infiltrare; insinuație. [Pron. nu-a-. / < insinua].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
INSINUÁRE s. f. acțiunea de a (se) insinua. ◊ vorbă, aluzie prin care se lasă să se înțeleagă un anumit lucru. ◊ strecurare; insinuație. (< insinua)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
INSINUÁRE s. v. infiltrare, infiltrat, infil-trație, pătrundere.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
insinuáre s. f. (sil. -nu-a-), g.-d. art. insinuării (sil. -nu-ă-); pl. insinuări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
INSINUÁ, insinuez, vb. I. 1. Tranz. A strecura cu dibăcie o aluzie, o idee calomnioasă, răutăcioasă. 2. Tranz. și refl. A (se) strecura undeva pe nesimțite; a (se) infiltra. [Pr.: -nu-a] – Din fr. insinuer, lat. insinuare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A INSINUÁ ~éz tranz. 1) (aluzii, idei calomnioase, vorbe răutăcioase etc.) A strecura cu dibăcie; a exprima pe ocolite. 2) (persoane) A face să se insinueze. [Sil. -nu-a] /<fr. insinuer, lat. insinuare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE INSINUÁ mă ~éz intranz. A pătrunde cu abilitate și pe neobservate; a se infiltra; a se strecura. [Sil. -nu-a] /<fr. insinuer, lat. insinuare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
INSINUÁRE ~ări f. 1) v. A INSINUA și A SE INSINUA. 2) Aluzie calomnioasă făcută la adresa cuiva (cu scopul de a-l defăima). /v. a (se) insinua
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
INSINUÁ vb. I. 1. tr. A strecura, a sugera cu dibăcie o aluzie, o idee etc. 2. tr., refl.. A (se) infiltra pe nesimțite, a (se) strecura. [Pron. -nu-a. / < fr. insinuer, it., lat. insinuare].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
INSINUÁ vb. I. tr. a strecura, a sugera cu dibăcie o idee, o aluzie răutăcioasă, calomnioasă etc. II. tr., refl. a (se) infiltra pe nesimțite, a (se) strecura. (< fr. insinuer, lat. insinuare)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
INSINUÁ vb. v. infiltra, pătrunde, strecura.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
insinuá vb. (sil. -nu-a), ind. prez. 1 sg. insinuéz, 3 sg. și pl. insinueáză, 1 pl. insinuăm (sil. -nu-ăm); conj. prez. 3 sg. și pl. insinuéze (sil. -nu-e-); ger. insinuând (sil. -nu-ând)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)