INSOLÉNT, -Ă, insolenți, -te, adj. (Adesea adverbial) Obraznic, impertinent; nerușinat; necuviincios. – Din fr. insolent, lat. insolens, -ntis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
INSOLÉNT, -Ă adj. (adesea adv.) Obraznic, impertinent; nerușinat. [Cf. fr. insolent, it. insolente].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
INSOLÉNT, -Ă adj. (și adv.) obraznic, impertinent; nerușinat. (< fr. insolent, lat. insolens)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
INSOLÉNT adj. v. obraznic.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Insolent ≠ politicos
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
insolént adj. m., pl. insolénți; f. sg. insoléntă, pl. insolénte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
INSOLÉNT ~tă (~ți, ~te) Care vădește nerușinare; lipsit de respect; obraznic; impertinent. /<fr. insolent, lat. insolens, ~ntis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink