INSOLÍT, -Ă, insoliți, -te, adj. Care surprinde prin caracterul său neobișnuit; neuzitat. – Din fr. insolite, lat. insolitus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
INSOLÍT, -Ă adj. (Rar) Contrar obiceiului; neobișnuit. [< fr. insolite, cf. lat. in – ne-, solitus – obișnuit].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
INSOLÍT, -Ă adj. contrar obiceiului; neobișnuit. ◊ nepotrivit. (< fr. insolite, lat. insolitus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
INSOLÍT adj. v. neobișnuit.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
INSOLÍT adj. v. aparte, deosebit, individual, neobișnuit, singular, special.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
insolít adj. m., pl. insolíți; f. sg. insolítă, pl. insolíte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
INSOLÍT ~tă (~ți, ~te) Care este contrar obiceiului; neobișnuit. /<fr. insolite, lat. insolitus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink