INSPÉCTOR, -OÁRE, inspectori, -oare, s. m. și f. Persoană împuternicită să inspecteze, să controleze activitatea unei persoane, unei instituții etc. – Din rus. inspector. Cf. lat. inspector, fr. inspecteur.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
INSPÉCTOR, -OÁRE s.m. și f. Persoană care are sarcina de a controla, de a inspecta o instituție, o activitate. [Cf. fr. inspecteur, lat. inspector].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
INSPÉCTOR, -OÁRE s. m. f. cel care este împuternicit să inspecteze o instituție, o activitate. (< fr. inspecteur, lat. inspector)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
inspéctor s. m., pl. inspéctori
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
INSPÉCTOR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Persoană autorizată să inspecteze; persoană oficială care face o inspecție; revizor. /<fr. inspecteur, lat. inspector, ~oris
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
inspéctor-șéf s. m., pl. inspéctori-șéfi
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
inspectoáre s. f., g.-d. art. inspectoárei; pl. inspectoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink