INSPIRATÓR, -OÁRE, inspiratori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ajută inspirația aerului în plămâni. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) care inspiră (2) pe cineva; p. ext. îndrumător, sfătuitor. – Din fr. inspirateur.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
INSPIRATÓR, -OÁRE adj. (Anat.) Care participă la inspirație (1). // s.m. și f. Cel care inspiră, sugerează (o idee). [Cf. fr. inspirateur].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
INSPIRATÓR, -OÁRE I. adj. (anat.) care participă la inspirație (1). II. adj., s. m. f. (cel) care inspiră, sugerează (o idee). (< fr. inspirateur)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
inspiratór adj. m., s. m., pl. inspiratóri; f. sg. și pl. inspiratoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
INSPIRATÓR ~oáre (~óri, ~oáre) 1) Care favorizează inspirația; care contribuie la inhalarea aerului în plămâni. Mușchi ~ori. 3) și substantival Care inspiră; apt de a inspira. /<fr. inspirateur
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink