INSTABÍL, -Ă, instabili, -e, adj. 1. (Despre sisteme fizico-chimice, tehnice, despre obiecte) Care nu este stabil, care nu prezintă stabilitate, nestabil. 2. Fig. Variabil; schimbător; nestatornic. – Din fr. instable, lat. instabilis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
INSTABÍL, -Ă adj. Nestabil; schimbător, nestatornic. [Cf. lat. instabilis].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
INSTABÍL, -Ă adj. 1. (despre sisteme fizico-chimice sau tehnice) care nu prezintă stabilitate. 2. (fig.) nestatornic, schimbător. (< fr. instable, lat. instabilis)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
INSTABÍL adj. 1. v. mișcător. 2. nestabil, precar. (Echilibru ~.) 3. v. neregulat. 4. v. schimbător. 5. v. inconsecvent. 6. v. fluctuant.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Instabil ≠ constant, invariabil, stabil, nevariabil, neschimbător, nelabil, statornic
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
instabíl adj. m. stabil
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
INSTABÍL ~ă (~i, ~e) 1) Care nu este stabil; schimbător; nestabil; variabil. 2) (despre persoane) Care nu este consecvent; lipsit de consecvență (în păreri, atitudini etc.); nestabil; nestatornic; schimbător; inconsecvent; neconsecvent; inconstant. [Sil. in-sta-] /<fr. instable, lat. instabilis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink