INSTANTANÉU, -ÉE, instantanei, -ee, adj., s. n. 1. Adj. (Adesea adverbial) Care se produce foarte repede (și durează foarte puțin), care se ivește brusc, pe neașteptate; pe moment. 2. S. n. Imagine sau fotografie obținută prin expunerea unei plăci sau a unui film pe o durată foarte scurtă. 3. Adj. (Fiz.; despre mărimi) Care se referă la un anumit moment sau care este definit pentru un anumit moment. – Din fr. instantané.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
INSTANTANÉU, -ÉE adj. 1. (adesea adv.) Care se produce foarte repede; care apare brusc, pe moment. 2. (Fiz.; despre mărimi) Referitor la un anumit moment. // s.n. Fotografie luată cu expunere scurtă. ♦ Expunere scurtă la fotografiere. [Pron. -neu. / < fr. instantané].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
INSTANTANÉU, -ÉE I. adj. 1. (și adv.) care se produce foarte repede; care apare brusc, pe moment. 2. (fiz., despre mărimi) referitor la un anumit moment. ◊ (tehn.; despre centre și axe de rotație) cu poziție variabilă în timp față de sistemul de referință fix și mobil. II. s. n. fotografie luată cu expunere scurtă. ◊ expunere foarte scurtă a clișeului. (< fr. instantané)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
INSTANTANÉU adj., adv. 1. adj. v. inopinat. 2. adj. momentan. (Reacție ~.) 3. adj. v. subit. 4. adv. v. deodată.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
instantanéu adj. m., pl. instantanéi; f. sg. și pl. instantanée
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
instantanéu s. n., art. instantanéul; pl. instantanée
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
INSTANTANÉU1 ~e (~i, ~e) și adverbial Care se produce brusc și cu o repeziciune foarte mare; fulgerător. [Sil. in-stan-] /<fr. instantané
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
INSTANTANÉU2 ~e n. Fotografie obținută printr-o expunere de foarte scurtă durată. [Sil. in-stan-] /<fr. instantané
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink