INSTAURÁȚIE s. f. (Rar) Instaurare; întemeiere. [Pr.: -sta-u-] – Din fr. instauration.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
INSTAURÁȚIE s.f. Instaurare. ♦ (Estet.) Act prin care se constituie o operă de artă ca realitate originală, inexistentă înaintea creației artistice. [Pron. -sta-u-, gen. -iei, var. instaurațiune s.f. / < fr. instauration].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
INSTAURÁȚIE s. f. instaurare. (< fr. instauration)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
instauráție s. f., g.-d. art. instauráției
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink