INSTIGÁȚIE, instigații, s. f. Instigare. [Var.: instigațiúne s. f.]. – Din fr. instigation, lat. instigatio, -onis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
INSTIGÁȚIE s.f. Îndemn la violență; ațâțare, instigare. [Gen. -iei, var. instigațiune s.f. / cf. fr. instigation].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
INSTIGÁȚIE s. f. instigare. (< fr. instigation, lat. instigatio)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
INSTIGÁȚIE s. v. instigare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
instigáție s. f. (sil. -ți-e), art. instigáția (sil. -ți-a), g.-d. art. instigáției; pl. instigáții, art. instigáțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
INSTIGÁȚIE ~i f. 1) v. A INSTIGA. 2) Îndemn la acțiuni violente; ațâțare; incitare; pornire; provocație. /<fr. instigation, lat. instigatio, ~onis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink