INSTRUMENTÁR, instrumentare, s. n. Totalitatea instrumentelor necesare într-o anumită activitate. – Instrument + suf. -ar.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
INSTRUMENTÁR s.n. Totalitatea instrumentelor folosite într-o anumită activitate. [Cf. fr. instrumentaire].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
INSTRUMENTÁR s. n. totalitatea instrumentelor într-o anumită activitate. (< fr. instrumentaire)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
INSTRUMENTÁR s. utilaj. (~ al unui laborator.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
instrumentár s. n., pl. instrumentáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
INSTRUMENTÁR ~e n. Totalitate a instrumentelor necesare unei activități. /instrumentar
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink