Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii:   
INSTRUMENTÁRE s. f. 1. acțiunea de a instrumenta. 2. (inform.) inserare de instrucțiuni adiționale într-un program de testat, în scopul evaluării unor atribute ale acestuia. (< instrumenta)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
INSTRUMENTÁRE s. v. anchetare, anchetă, cercetare, instruire.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
instrumentáre s. f., g.-d. art. instrumentării
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
INSTRUMENTÁ, instrumentez, vb. I. Tranz. (Rar) 1. A aranja o bucată muzicală pe (grupuri de) instrumente. ♦ (Impr.) A executa o bucată muzicală la unul sau la mai multe instrumente. 2. A efectua o instrumentație (3). – Din fr. instrumenter.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
INSTRUMENTÁR, instrumentare, s. n. Totalitatea instrumentelor necesare într-o anumită activitate. – Instrument + suf. -ar.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A INSTRUMENTÁ ~éz 1. tranz. 1) (piese muzicale) A aranja pe grupuri de instrumente, pentru a putea fi executat de orchestră; a orchestra. 2) (unelte, piese) A scoate cu ajutorul unor dispozitive speciale dintr-o mină sau dintr-o sondă. 2. intranz. A elabora contracte, procese-verbale și alte acte publice. /<fr. instrumenter
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
INSTRUMENTÁR ~e n. Totalitate a instrumentelor necesare unei activități. /instrumentar
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
INSTRUMENTÁ vb. I. 1. intr. A întocmi contracte, procese-verbale și alte acte publice. 2. tr. (Rar) A aranja o bucată muzicală pe grupuri de instrumente. 3. A face instrumentația (2) unei piese rămase într-un puț de petrol. [< fr. instrumenter].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
INSTRUMENTÁR s.n. Totalitatea instrumentelor folosite într-o anumită activitate. [Cf. fr. instrumentaire].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
INSTRUMENTÁ vb. I. intr. a întocmi contracte, procese-verbale și alte acte publice. II. tr. 1. a aranja o bucată muzicală pe grupuri de instrumente. 2. a efectua o instrumentație (1). 3. a manipula. (< fr. instrumenter)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
INSTRUMENTÁR s. n. totalitatea instrumentelor într-o anumită activitate. (< fr. instrumentaire)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
INSTRUMENTÁ vb. v. orchestra.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
INSTRUMENTÁ vb. v. ancheta, cerceta, instrui.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
INSTRUMENTÁR s. utilaj. (~ al unui laborator.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
instrumentá vb., ind. prez. 1 sg. instrumentéz, 3 sg. și pl. instrumenteáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
instrumentár s. n., pl. instrumentáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)