INSUBORDONÁRE, insubordonări, s. f. Nesupunere la ordinele autorităților superioare; indisciplină, neascultare, nesubordonare. – In1-+subordonare (probabil după fr. insubordination).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
INSUBORDONÁRE s.f. (Rar) Nesupunere la ordine; neascultare; indisciplină. [Cf. fr. insubordination].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
INSUBORDONÁRE s. f. nesupunere la ordine; neascultare; indisciplină. (după fr. insubordination)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
INSUBORDONÁRE s. v. indisciplină, neascultare, nedisciplină, nesupunere.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
insubordonáre s. f. (sil. mf. -sub-) subordonare
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
INSUBORDONÁRE ~ări f. Refuz de a se supune ordinelor celor superiori; nesupunere; neascultare. /in- + subordonare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink