INSURGÉNT, -Ă, insurgenți, -te, s. m. și f. Persoană care participă activ la o insurecție. ♦ Spec. Nume dat coloniștilor americani care s-au ridicat împotriva Angliei în sec. XVIII. – Din lat. insurgens, -ntis, germ. Insurgent, engl., fr. insurgents.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
INSURGÉNT, -Ă s.m. și f. Participant la o insurecție; răsculat; (spec.) nume dat coloniștilor americani care s-au ridicat împotriva Angliei în sec. XVIII. [Cf. fr. insurgé, it. insurgente].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
INSURGÉNT, -Ă s. m. f. participant la o insurecție. (< lat. insurgens, germ. Insurgent)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
INSURGÉNT adj., s. v. răsculat, răzvrătit, rebel, revoltat.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
insurgént s. m., pl. insurgénți
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
INSURGÉNT ~tă (~ți, ~te) m. și f. Persoană care participă la o insurecție. /<lat. insurgens, ~ntis, germ. Insurgent
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink