INTEGRATÓR, -OÁRE, integratori, -oare, adj., s. n. 1. Adj., s. n. (Aparat) care efectuează calculul numeric al integralelor unei ecuații diferențiale. 2. S. n. Circuit electric caracterizat printr-o constantă de timp ce determină viteza cu care acest circuit răspunde la semnalele aplicate. – Din fr. intégrateur.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
INTEGRATÓR s.n. Aparat pentru calculul numeric al integralelor. // s.m. și f. Persoană care lucrează la acest aparat. [Cf. fr. intégrateur].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
INTEGRATÓR, -OÁRE I. adj. care integrează, armonizează diverse elemente într-un ansamblu unitar. II. s. n. mașină de calcul pentru rezolvarea integralelor, a ecuațiilor diferențiale etc. III. s. m. f. cel care lucrează la această mașină. (< fr. intégrateur)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
integratór s. n. (sil. -gra-), pl. integratoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
INTEGRATÓR ~oáre n. Dispozitiv pentru efectuarea calculului numeric integral al unei ecuații diferențiale. /<fr. intégrateur
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink