INTENDÉNȚĂ, intendențe, s. f. (În trecut) Serviciu din cadrul forțelor armate care asigură aprovizionarea trupelor cu hrană și cu echipament. [Var.: itindénție s. f.] – Din fr. inténdance, it. intendenza.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
INTENDÉNȚĂ s.f. (În trecut) Serviciu care se ocupa cu aprovizionarea unităților armatei. [Cf. fr. intendance, it. intendenza].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
INTENDÉNȚĂ s. f. (în trecut) serviciu de aprovizionare a unităților armatei. (< fr. intendance, it. intendenza)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
INTENDÉNȚĂ s. v. administrație.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
intendénță s. f., g.-d. art. intendénței; pl. intendénțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
INTENDÉNȚĂ ~e f. 1) Funcție de intendent. 2) Durată de exercitare a unei astfel de funcții. 3) Serviciu administrativ în armată având drept însărcinare aprovizionarea și întreținerea trupelor. /<fr. intendance
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink