INTERCÉPȚIE, intercepții, s. f. (Rar) Interceptare. ♦ (Sport) Joc de intercepție = sistem de joc care se bazează pe interceptarea mingii pe care adversarii și-o pasează între ei. – Din fr. interception.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
INTERCÉPȚIE s.f. (Rar) Interceptare. ♦ (Sport) Intervenție neașteptată a unui jucător. ♦ Atacare, prin avioane de vânătoare speciale sau prin proiectile teleghidate cu propulsie automată, a aparatelor inamice. [Gen. -iei. / cf. fr. interception, lat. interceptio].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
INTERCEPȚIE s. f. 1. interceptare. 2. (sport) intervenție neașteptată a unui jucător. 3. atacare, prin avioane de vânătoare speciale sau prin proiectile teleghidate cu propulsie automată, a aparatelor inamice. (< fr. interception, lat. interceptio)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
intercépție s. f. (sil. -ți-e), art. intercépția (sil. -ți-a), g.-d. art. intercépției; pl. intercépții, art. intercépțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
INTERCÉPȚIE ~i f. 1) v. A INTERCEPTA. 2) Prindere de către adversari a mingii pasate între jucătorii unei echipe. /<fr. interception, lat. interceptio, ~onis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink