INTERLOCUTÓR, -OÁRE, interlocutori, -oare, s. m. și f. Persoană care vorbește cu alta sau cu alții, care participă la o conversație. – Din fr. interlocuteur.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
INTERLOCUTÓR, -OÁRE s.m. și f. Participant la o discuție, la o conversație. [< fr. interlocuteur, it. interlocutore].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
INTERLOCUTÓR, -OÁRE s. m. f. participant la o discuție, la o conversație; conlocutor. (< fr. interlocuteur)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
INTERLOCUTÓR s. (livr.) conlocutor, (înv.) convorbitor.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
interlocutór s. m., pl. interlocutóri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
INTERLOCUTÓR ~oáre ( ~óri, ~oáre) m. și f. Persoană care participă la o conversație; om care se întreține cu cineva; convorbitor. /<fr. interlocuteur
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
interlocutoáre s. f., g.-d. art. interlocutoárei; pl. interlocutoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink